Începuturile învăţământului în localitatea Ciorogârla se leagă de lăcaşele de cult (biserica, mănăstirea) care i-au găzduit de-a lungul timpului pe cei dornici să studieze.
O emblemă a vieţii spirituale a aşezării este mănăstirea Samurcăşeşti. Ea a fost ctitorită de Constantin Samurcaş, care a avut un rol important în viaţa politică din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Ctitoria sa şi-a asumat, pe lângă rolul de îndrumare spirituală, şi pe acela de a contribui la iluminarea prin cultură şi cunoaştere a fiilor aşezării.
Tradiţia învăţământului în localitatea Ciorogârla a fost completată în perioada modernă, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost înfiinţată o şcoală primară, care a funcţionat în trapeza mănăstirii. Activitatea reformatoare a ministrului instrucţiunii publice Spiru Haret a condus la declanşarea procesului de alfabetizare a locuitorilor aşezării, la iniţierea procesului de modernizarea a societăţii rurale, din localitatea Ciorogârla.
După primul război mondial, destinul localităţii a primit amprenta unei personalităţi controversate a culturii interbelice, ziaristul Pamfil Şeicaru. În calitate de cavaler al ordinului Mihai Viteazul primise lotul standard de pământ în apropierea capitalei, la Ciorogârla. Pe lângă activităţile legate de constituirea unei ferme model, care urma să dea o finalitate preocupărilor sale în această aşezare rurală, el se implică şi în viaţa socială sprijinind instituţiile locale, mai ales biserica şi şcoala.
Ulterior, chiar în timpul celui de-al doilea război mondial, generalul Theodor Ciurea a fost cel care s-a implicat în reconstrucţia mănăstirii și implicit, asupra vieţii spirituale a aşezării.
Pe lângă şcoala primară şi cea gimnazială, în urma preocupărilor localnicilor legate de agricultură, dar şi urmare a politicii de cooperativizare a guvernării comuniste, care a condus la înfiinţarea I.A.S – ului şi S.M.A.- ului din Ciorogârla, s-a simţit nevoia pregătirii unor cadre specializate în lucrul pământului.
Înființarea Liceului din Ciorogârla
Iniţial, între 1956 şi 1961 a funcţionat o şcoală profesională de mecanici agricoli şi sudori cu durata de trei ani în clădirea conacului ce a aparţinut familiei Gigurtu (clădire aflata astăzi în avansată stare de degradare).
Din 1961, a fost începută construcţia localului unei şcoli profesionale pentru mecanizarea agriculturii, care a fost inaugurată în anul 1964. Din 1972, în planul de învăţământ au fost incluse şi clase de liceu. Unitatea şcolară a fost patronată până în 1989 de fostul I.A.S. Ciorogârla şi depindea direct de Ministerul Agriculturii.
După anul 1989, transformările societăţii româneşti şi-au pus amprenta şi asupra evoluţiei localităţii Ciorogârla şi, implicit, asupra Grupului Şcolar, astăzi Liceul Tehnologic. Începând cu 28 martie 1995 această unitate de învăţământ a primit numele ziaristului Pamfil Şeicaru.
